Scutiţi nişte bani

Autor: Ad Schaerlaeckens

 

În columbofilia modernă, e greu să ai succes dacă ignori veterinarul sau medicamentele. Unii consultă medicul veterinar înainte de startul sezonului competiţional, înainte de începerea sezonului de reproducţie şi a celui de năpârlire, alţii îl vizitează în fiecare lună sau chiar săptămânal. Sunt unii oameni care solicită consult de specialitate numai atunci când consideră că păsările au o problemă de sănătate sau după o etapă proastă, alţii au propriul medic veterinar care se deplasează la domiciliul lor aproape în fiecare lună pentru control. Printre crescătorii care nu au apelat aproape deloc la ajutorul omului în halat alb se numără Klack şi subsemnatul. Ceea ce am încercat să facem, atât eu cât şi regretatul Klack, a fost să prevenim apariţia problemelor.

 

MOTIV

– Îmi dau toată silinţa pentru a ţine sub control tricomonoza de unul singur. Sună a laudă, dar cred că îmi pot da seama dacă păsările au nevoie de tratament. Asta se întâmplă atunci când puii nu cresc armonios, ci slăbesc, şi atunci când produc excremente apoase, care miros foarte urât. Atunci când corpul porumbeilor maturi nu este ferm şi gâturile nu sunt curate (prezentând mucozităţi), nu mă duc la veterinar, ci tratez.

– Nu tratez niciodată împotriva coccidiozei de vreme ce asta nu ar trebui să fie o problemă într-un mediu uscat.

– Nici paratifosul nu reprezintă o problemă pentru mine atâta timp cât nu îmi asum nici un risc şi tratez în fiecare toamnă, timp de două săptămâni.

– Încerc să previn apariţia problemelor respiratorii folosind un medicament ieftin, aplicat în perioada de iarnă. Acesta se numeşte oxigen. Mi-l procur ţinând păsările în voliere deschise, indiferent de starea vremii.

– Şi cu Adeno/Coli rar am avut probleme.

 

Cu mult timp în urmă, unii dintre puii mei sufereau de infecţia cu E.Coli, iar ceea ce am făcut a fost… nimic! Unii au murit, îmi pare rău pentru ei, poate că le-aş fi salvat vieţile dacă i-aş fi tratat, dar am sfârşit prin a deţine în crescătorie păsări care sunt mai puţin vulnerabile.

 

DISCUŢII

Asta nu înseamnă că nu discut niciodată cu medicul veterinar sau cu oamenii de ştiinţă. Pe timpul iernii particip la multe seminarii, alături de o serie întreagă medici veterinari. Îmi plac seminarele, însă cel mai mult îmi place intervalul acela de o oră care urmează după sfârşitul seminarului sau dineurile care se organizează la sfârşit. Atunci e momentul când se se adună laolaltă toţi participanţii, inclusiv veterinarii şi/sau cercetătorii. E de la sine înţeles că atunci discutăm despre problemele de sănătate şi medicaţia porumbeilor. Însă e oarecum ciudat să-i vezi pe acei oameni, care se presupune că ştiu totul, cum se contrazic pe marginea atât de multor subiecte. În special în privinţa vaccinării împotriva paratifosului, care e o temă controversată. Spre surprinderea mea, niciodată nu am întâlnit până acum un medic veterinar sau un cercetător care să nu promoveze oţetul (de mere), deşi acest produs nu le aduce nici un profit.

 

OŢETUL ŞI USTUROIUL

Cele mai mari probleme de sănătate cu care se confruntă porumbeii sunt salmoneloza, tricomonoza şi Adeno/coli. Agenţii patogeni care provoacă aceste boli se răspândesc prin intermediul apei şi mulţi dintre “oamenii isteţi” sunt de accord că oţetul este un bun dezinfectant. Oţetul este un duşman natural al multor bacterii, menţine un echilibru în interiorul sistemului digestiv şi are chiar un efect pozitiv asupra digestiei hranei. Se presupune că e un dezinfectant mai bun decât clorura de var împotriva salmonelozei. Am auzit un cercetător spunând că noi, crescătorii de porumbei, am scuti nişte bani dacă am pune frecvent oţet de mere PLUS usturoi în apa de băut a porumbeilor. Astfel, nu va mai trebui să administrăm atât de multe antibiotice mai târziu. E important să reîmprospătăm frecvent apa de băut, să punem apă proaspătă, curată, deoarece apa contaminată e unul dintre cele mai des întâlnite medii de răspândire a agenţilor patogeni, aceştia trecând de la un porumbel la altul până se contaminează tot efectivul. Dar apa care conţine şi puţin oţet ar trebui să fie şi mai bună.

 

ACUM CRED

Un cercetător foarte documentat a afirmat odată că stropirea sistematică a pereţilor cu puţin oţet diluat în apă e mult mai eficientă decât văruirea pe care mulţi crescători o aplică. Cei care mi-au citit articolele sau mă cunosc personal ştiu că sunt sceptic în privinţa majorităţii aditivilor care sunt promovaţi atât de agresiv prin intermediul canalelor media. Odată am crezut în eficienţa iaurtului sau a laptelui bătut în stoparea Adeno/coli (boala păsărilor tinere), dar mi-am pierdut încrederea în aceste produse. Nici în oţet nu am crezut vreodată. Însă, după multe discuţii cu medicii veterinari şi oamenii de ştiinţă şi după ce l-am întâlnit pe tipul care n-a mai avut probleme cu Adeno/coli şi tricomonoza de când a început să administreze frecvent oţet de mere şi usturoi în apa de băut, am început să am dubii şi să devin un partizan al acestei metode. Nu-mi pot imagina ca toţi aceşti specialişti să se înşele în privinţa unor produse care oricum nu le aduc nici un profit.

 

Sursa: www.schaerlaeckens.com

 

Traducere de Andrei – Silviu Oprea

Be the first to comment on "Scutiţi nişte bani"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.