Reguli de baza in cresterea si selectia porumbeilor

Este important să ne amintim că sănătatea nu este aceeaşi la toţi porumbeii din crescătorie, nici la toa­te familiile de porumbei.Cu alte cuvinte există exemplare de o vitalitate uimitoare care fac faţă condiţiilor dificile din iernile cele mai grele, ale concursurilor dure, dar sunt şi foarte multe exemplare, mult mai numeroase, care imediat ce se apropie seara se urcă pe odihnitori, cu capul ascuns în pene şi stau marcate de un aer trist. Toate aceste diferenţe care există între porumbei în crescătoria noastră ţin în mare parte şi de sănătate, de faptul că sănătatea generală a unui porumbel este în directă corelaţie cu sănătatea sa interioară, cea a organelor interne. Sănătatea organică la un porumbel este ereditară.Astfel, viaţa subiectului este marcată de măsura puterii fizice oferite de sănătatea organică. Nu în ultimul rând, durata vieţii şi succesele în concursuri sunt date de puterea de reproducţie a masculului şi a femelei. Acestea sunt lucrurile care trebuiau spuse şi pe care fiecare columbofil este bine să le cunoască. Ne aflăm la ora la care nu putem să eliminăm un porumbel bătrân în crescătorie dacă acesta a făcut în timp dovada că este o mare valoare. Adică să rămână fertil până la o vârstă înaintată şi să reproducă pui de calitate.Referitor la columbofilii amatori mai tineri, acestia ar trebuii să se gândească bine la alegerea momentului pentru a introduce un porumbel nou în crescătoria lor. Valoarea sportivă nu se exprimă niciodată exclusiv prin posesia unei sănătăţi de fier. Preocuparea pentru o sănătate totală trebuie motivată impe­rativ prin a nu accepta, la momentul selecţiei de la începutul iernii, exemplare slabe în rândul porumbeilor robuşti şi sănătoşi din crescătorie.Repet, că un porumbel nu poate fi unul de re­gu­la­ritate dacă nu este fizic sănătos şi dacă are nevoie de foarte multe tratamente pentru a se menţine într-o bu­nă condiţie fizică. Fiecare exemplar se prezintă prin pro­­priile sale mijloace. Pentru a preciza amploarea aces­tor mijloace nu există altă posibilitate decât de a-l po­ziţiona într-o şuşă selectată judicios an de an. Şi cu cât această selecţie se apropie de perfecţiune, cu atât se regăseşte la porumbel mai multă robusteţe şi, de ce nu, longevitate. Întorcându-ne la cazul exempla­re­lor care trăiesc în sălbăticie, trebuie să adăugăm fap­­tul că la aceştia selecţia naturală elimină exempla­rele slabe, fie pe cele la care puterea organică nu este una normală.

Triajul dur la porumbei ne poate ajuta mult în obţinerea unor păsări de valoare într-un interval cât mai scurt de timp, cu toate că sunt destul de pu­ţini crescători care adoptă această metodă dură de se­lecţie. Pentru crescătorii amatori trebuie făcut cu­noscut faptul că marii campioni practică o selecţie du­ră. Tot pentru informarea acestora trebuie decretată o re­gulă de bază: „Selecţia porumbeilor nu trebuie să cu­­noască sentimentalisme. Ea nu ţine seama de origi­ne, nici de splendoarea coloritului animalelor sau al pe­nelor păsărilor. Ea loveşte de moarte exemplarele sla­be!”

Deficienţele fizice ale unui porumbel se pot trans­mi­­te în bine sau în rău în cadrul liniilor şi ele ne dictează nevoia de a căuta mereu elementele clădite pe un fun­dament sănătos şi trainic. Să nu avem remuşcări în eli­­minarea exemplarelor slabe, a celor care nu fac do­vada unor zburători de clasă.Luaţi de fiecare data porumbeii în mâ­nă. Studiaţi-i. Analizaţi cât mai mulţi porumbei şi com­­paraţii apoi cu părinţii şi rudele lor (fraţi, surori etc.). În­­cercaţi apoi să aflaţi câte calităţi fizice trebuie să exis­te la o pasăre pentru a realiza acel echilibru perfect de care are nevoie un porumbel ca să obţină un premiu im­­­portant. Dacă porumbelul este un reproducător care procrează pui lipsiţi de vitalitate, atunci acesta tre­bu­­ie suprimat fără remuşcări şi înlocuit cu unul care ne ofe­ră pui mai sănătoşi, mai compleţi, mai plini de vitalitate. Multi crescatori tineri sunt intr-o graba mare de a creste multi campioni. Ei anticipeaza stabilind o viitoare familie cu care vor munci cateva sezoane. In timp ce vor reproduce cativa castigatori in primele zile, ei nu trebuie sa se astepte sa detina o tulpina a lor capabila sa reproduca multe locuri de 1, si fiecare pasare care o vor creste un potential parinte al unui castigator, pana cand nu vor trece minim 3-4 sezoane. Ei trebuie sa fie rabdatori. Trebuie sa isi construiasca atent si cu pricepere pasarile care le-au vizualizat cand au inceput. Apoi ei vor avea adevarata recompensa pe deplin. Ca o declaratie generala, as putea spune ca perioada de timp care e necesara pentru a atinge obiectivele este guvernata de 2 factori de o egala importanta – calitatea pasarilor initiale si abilitatea aratata de crescator in a inmulti si selecta.

Uneori descoperim ca suntem proprietarii unei pasari cu o foarte mare putere de transmitere. De dragul exemplului vom presupune ca este masculul. Poate sa nu fie unul din marii nostri invingatori. Poate fi inferior in expozitie sau in concursuri fratelui sau, totusi creste pui  de o calitate deosebita. In fapt, este un specimen in care toate caracterele bune ale familiei au fost incorporate si nu poarta defecte vizibile sau ascunse. Este complet homozigot pentru toate caracterele care sunt considerate bune pentru rasa din care face parte. Chiar si cand este imperecheat cu femele inferioare, reproduce pui buni, dar nu ar trebui sa fie imperecheat niciodata cu o femela de slaba calitate din acest motiv: puii crescuti din acest mascul valoros si o femela de slaba calitate, chiar daca vor fi buni performeri in aer sau in expozitie, nu se poate astepta de la ei sa fie buni reproducatori datorita influentei genetice din partea mamei.Aceasta pasare prepotenta, nu va creste probabil niciodata un pui care sa nu fie placut, este intradevar ceea ce numim un mascul cu care se poate face o linie.Cand crescatorul descopera ca este proprietarul acestui mascul nepretuit, un mascul pe care se poate face o linie ( dar poate fi si o femela), poate stabili o linie pentru viitoarea familie consangvina. Fice si nepoate vor fi imperecheate din nou cu tatal, sau cei mai buni fii, nepoti si asa mai departe, vor merge inapoi cu descendentii liniei din masculul fondator din care a fost facuta linia. Crescatorul de porumbei, trebuie sa foloseasca masculul ( uneori femela) pentru a forma o linie acest lucru este de o importanta majora.

Daca faceti studiu si observatii minutioase ,tinand cont de toate criteriile de baza ,plecand de la amenajarea si amplasarea crescatoriei ,mentinerea sanatatii permanent intr-un mod cat se poate de natural, hranirea corespunzatoare in functie de pozitia porumbelului, (naparlire, iernat, imperechiere, perioada puilor, antrenamente, concursuri…), recuperare, odihna,selectie … pot spune ca in sportul columbofil nu exista secrete, retete miraculoase, ci studiu, observatii, aplicatii, intr-un cuvant ”arta”.

Be the first to comment on "Reguli de baza in cresterea si selectia porumbeilor"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.