O problemă din ce în ce mai mare – tricomonoza

Autor: Ad Schaerlaeckens

 

Recent, cercetătorii au venit cu o serie de veşti alarmante despre tricomonoză. Această boală nu e cauzată de un virus sau o bacterie, ci de o protozoare unicelulară în formă de pară. Şi care e vestea alarmantă în cazul acesta? Pentru unii crescători e foarte greu sau aproape imposibil să elimine parazitul din cauza unei imunităţi crescânde a acestuia. Boala poate afecta întregul lot sau anumiţi indivizi. Columbofilii administrează tratamente peste tratamente, însă nu reuşesc să vindece porumbelul (porumbeii). Iar partea tragică este că vina ne aparţine. În trecut, nu ne confruntam cu această problemă, iar faptul că nu aveam nici leac împotriva ei trebuie să ne dea de gândit. Când a apărut tratamentul, situaţia s-a agravat şi mai mult, în ciuda medicamentelor administrate în continuu: înainte de sezonul de împerechere, înainte de sezonul competiţional, înainte de năpârlire şi, uneori, în prima sau primele două zile după concurs. Şi tocmai acesta este motivul pentru care acum ne lovim de această problemă. Am slăbit drastic sistemul imunitar al porumbeilor nostri.
CE RĂMÂNE DE FĂCUT?

Ce putem face acum legat de problema mai sus amintită este să dublăm doza de medicament, dar asta va cauza inevitabil nişte probleme şi mai mari pe termen lung. Pentru că vom ajunge în punctul când parazitul pur şi simplu “va râde” de orice medicament. De aceea, sfatul meu este să faceţi exact pe dos: să administraţi medicamente doar dacă este necesar. Eu însumi am la îndemână medicamente (Ronidazol sau Metronidazol), însă niciodată nu-mi voi trata păsările care sunt într-o condiţie bună.

 

Anul 2000 a fost probabil cel mai bun sezon al meu cu păsările mature. Pe toată durata anului, păsările s-au aflat într-o formă atât de bună încât nu am văzut nici un motiv să le tratez. Deci încerc să mă limitez pe cât posibil. Îmi tratez porumbeii numai dacă simt nevoia să fac asta şi îi sfătuiesc şi pe alţii să facă la fel. Sunt de acord că vă trebuie o anumită experienţă pentru a proceda astfel, însă crescătorii care administrează medicamentele exact la timp sunt cei pe care îi numim “campioni”. În cazul în care nu aveţi acea intuiţie sau nici un medic veterinar bun nu se află în zona unde locuiţi, s-ar putea să vă întrebaţi la ce anume trebuie să fiţi atenţi. Sau, cu alte cuvinte, care sunt simptomele păsărilor care suferă de tricomonoză, oricât de mici ar fi aceste semne? Păi iată care sunt.

 

SIMPTOME  

– Păsările sunt triste, abătute;

– Puii din cuib au excremente apoase, cu miros urât, şi sunt slabi;

– Porumbeii par apatici, stau zbârliţi şi mohorâţi;

– Au dificultăţi de închidere a ciocului;

– Înghit repetat în sec;

– Nu au nici un chef să se antreneze, mănâncă puţin şi beau multă apă, iar la mână nu se simt ferm, dimpotrivă.

 

Dar… dacă observaţi aceste simptome, e deja prea târziu pentru că boala a produs multe stricăciuni. Nu ar fi trebuit să o lăsaţi să avanseze atât de mult. Uneori, se spune că unii campioni îşi dau seama de azi dacă păsările lor se vor înbolnăvi mâine. Vorbele acestea sunt foarte adevărate. Toţi campionii sunt buni observatori, tocmai de aceea devin campioni şi acţionează la momentul potrivit, folosind medicamentul adecvat. Dacă simt că în curând vor avea o problemă, nu aşteaptă până când acea problemă apare. Ciocul porumbelului e un bun indiciu şi vă poate învăţa multe. Dacă îl deschideţi şi vedeţi în gât nişte firicele mici, atunci e pericol. La fel, dacă vedeţi nişte mucozităţi gri, trebuie să luaţi măsuri. În plus, dacă gâtul este prea roşu, şi acesta e un avertisment. Acum înţelegeţi de ce primul lucru pe care îl fac atunci când am dubii în privinţa stării de sănătate a unei păsări este să-i deschid ciocul. La fel fac şi medicii veterinari!

 

SELECŢIA

Bineînţeles că vă puteţi selecţiona păsările şi în funcţie de tricomonoză. Adică să renunţaţi la acele exemplare care sunt vulnerabile şi să le păstraţi pe celelalte, dar şi aici sunt riscuri. Şi porumbeii buni pot fi vulnerabili, de aceea puteţi sfârşi prin a deţine o colonie foarte rezistentă la boală, dar incapabilă să obţină rezultate bune din moment ce îi lipseşte valoarea sportivă. De aceea, păsările trebuie selectate atât pe criteriul performanţelor în concursuri, cât şi pe cel al sănătăţii dobândite pe cale naturală, în detrimentul teoriei oculare sau al pedigreeului.

 

În final, e foarte important ca, în cazul în care aplicaţi tratamentul, să trataţi întreg efectivul de păsări. Unii nu vor să arunce cu bani pe fereastră şi îşi tratează numai masculii văduvi, nu şi femelele. Aceasta e o mare greşeală. Dacă porumbeii au tricomonoză, atunci femelele îi vor recontamina imediat pe masculi. Acest lucru se întâmplă când se împerechează sau prin intermediul adăpătorii.

 

Sursa: www.schaerlaeckens.com

 

Traducere de Andrei – Silviu Oprea

1 Comment on "O problemă din ce în ce mai mare – tricomonoza"

  1. O parte din elita crescatorilor de GALATENI din Romania , stand la masa ca niste oanmei obisnuiti !Oltenia detine peste 50 de membri cotizanti , crescatori de Zburatori de Galati , varietate in cadrul rasei GALATEAN .Peste 30 dintre acestia ii vedeti in pozele de mai sus , sunt tigri de la Clubul Alfa Calafat , alti peste 20 de leoparzi , facand parte din Clubul C.N.T. Mehedinti .Daca mai punem si membrii simpatizanti din Filiasi , Bailesti si Moldova Noua , comandoul urca lejer la 65 de oanmei !E greu ca cineva sa ne stea in cale si sa incerce sa sustina ca varietatea de zbor in cadrul rasei GALATEAN , nu exista !Nu numai ca e greu , dar acel cineva trebuie sa fie NEBUN sa nege realitatea !!!BATRINII nostrii inca in viata , confirma ca acesti porumbei erau si acum 60 de ani , iar noi ii asiguram ca vor fi si peste 50 de ani .

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.