De unde şi de ce?

Autor: Ad Schaerlaeckens

 

Din când în când, lumea mă întreabă unde mă duc atunci când vreau să import porumbei şi de ce mă duc la crescătorul respectiv. Ideea e că am reputaţia de a fi primul care descoperă un nume nou cu păsări bune. Într-adevăr, câteodată, mă aflu la locul potrivit şi la timpul potrivit, înaintea altora. Cu mult timp în urmă, am fost primul care l-a vizitat pe Ludo Claessens, alături de nişte crescători taiwanezi. Nu au cumpărat nimic de la el din moment ce nu auziseră nimic de acel nume la vremea respectivă. Mai târziu, au vrut să achiziţioneze păsări de la el, însă deja era prea târziu. Şi cu Vandenabeele e aceeaşi poveste. La începutul anilor ’90, i-am livrat o serie de porumbei Vandenabeele lui Satoh, un dealer japonez, care vroia păsări de la un “nume nou”. Vandenabeele nu era faimos la acea vreme, însă, din păcate, Satoh nu a găsit clienţi pentru acele exemplare. Şi acum îmi aduc aminte cum se plângea: “Iniţial, lumea îmi cere să găsesc nume noi, iar acum, că le-am găsit unul, nu mai vor să cumpere porumbei de la el.” Bietul om nu a avut altă soluţie decât să elimine acele exemplare Vandenabeele şi, la scurt timp după, şi-a dat seama că a fost cea mai mare greşeală pe care a făcut-o vreodată.

 

MAI RECENT

La începutul acestui secol, am prezentat păsările lui Heremans Ceusters unor prieteni ca David Lin, Kayama, Dinga, Omar Hamli şi Willem de Bruyn. Erau păsări frumoase, ieftine şi, cel mai important, de calitate. Acei afacerişti ar fi trebuit să cumpere mai mulţi porumbei. La doar 3 ani după acest eveniment, mulţi şi-au dat seama că Heremans avea porumbei valoroşi, însă a trebuit să plătească ulterior de 3-4 ori mai mult decât preţul cerut odinioară.

 

Mai e şi cazul lui J. Prefer să nu-i menţionez întreg numele deoarece este mai în vârstă şi nu vrea să fie deranjat. ERA foarte ieftin şi oamenii care cumpărau de la el vroiau mai mult, deoarece erau păsări bune. În 2000, i-am spus lui Willem de Bruyn că ştiu un crescător bătrân, care are porumbei foarte valoroşi şi care cere puţin pe ei. Am fost împreună la el, Willem a cumpărat o cuşcă plină de pui, iar unul dintre ei s-a dovedit în timp un adevărat miracol, atât ca zburător, cât şi ca reproducător.

 

DE UNDE? 

Dacă vreţi să importaţi porumbei pentru a vă îmbunătăţi familia, ar trebui să vă gândiţi foarte serios unde să mergeţi. Adică în ce zonă, deoarece valoarea competiţiei diferă foarte mult de la o regiune la alta. Ar trebui să vă dea de gândit şi să aveţi motive de îndoială dacă un crescător câştigă la nesfârşit primele 5 sau chiar 10 locuri. Acest lucru este imposibil în cadrul unor cluburi sau zone unde competiţia este puternică. Cele mai bune locuri unde să vă duceţi este acolo unde columbofilii s-au specializat. Adică acolo unde se concentrează pe o anumită categorie de distanţă, fie viteză, fie demifond, fie fond. Acolo, competiţia este una puternică şi strânsă. În zonele unde crescătorii concurează pe distanţe cuprinse între 100 şi 1000 km, competiţia e mai slabă pentru simplul motiv că, în cazul unei curse de demifond, sunt introduse şi păsările de fond, care, în cea mai mare parte, nu reuşesc nici măcar o clasare decentă. Iar dacă se ţine o cursă de fond, la care participă şi crescătorii specializaţi pe viteză şi demi-fond, competiţia devine din nou una slabă.

 

Kees Bosua spune întotdeauna: “competiţia se află la cel mai înalt nivel acolo unde se concurează pe bani mulţi.” O afirmaţie care conţine ceva adevăr. În astfel de zone, crescătorii îşi selectează cei mai buni porumbei; în caz contrar, vor plăti greşeala şi vor băga adânc mâna în buzunar. Totodată, în zonele unde mulţi crescători angajează doar câteva păsări, competiţia este mai puternică decât în zonele unde puţini crescători angajează mulţi porumbei. Să luăm cazul unui concurs, unde 75 de crescători au angajat 300 de păsări, şi cazul altei curse, unde 25 de crescători au angajat 1500 de păsări. Personal, prefer porumbeii care s-au descurcat bine în concursul cu 300 de păsări la start!

 

ALTE CERINŢE

Mai mult:

– Rareori cumpăr porumbei de la nume faimoase. Majoritatea au foarte multe păsări, iar acest lucru nu denotă profesionalism. Totodată, majoritatea acestor nume celebre practică nişte preţuri ridicate din cauza notorietăţii de care se bucură.

– Prefer să cumpăr de la oameni care au puţine păsări, pentru simplul motiv că nu au spaţiu unde să ţină mai multe. În felul acesta, nu au altă soluţie decât să elimine exemplarele pe care alţii le-ar păstra.

– Persoana de la care mi-aş dori păsări nu trebuie să-şi facă reclamă! De ce îşi fac oamenii reclamă? Pentru că nu au clienţi. Şi de ce nu au clienţi? Răspunsul e simplu.

– Nu vreau păsări din crescătorii unde se administrează multe medicamente.

– Dacă nu face curăţenie la fel ca mine, adică ocazional, nu mi se pare indicat să cumpăr de la un crescător care face curăţenie zilnic, sau chiar mai des.

– E de la sine înţeles că aş cumpăra de la cineva care concurează bine. Din păcate, străinii se confruntă cu o problemă în acest caz. Cum pot ei să-şi dea seama dacă un crescător concurează bine? 30 de clasări într-o cursă nu înseamnă nimic dacă acel crescător a angajat 100 de păsări sau chiar mai multe. Pe de altă parte, 3 clasări de top înseamnă un rezultat excelent dacă acel crescător a angajat doar 3 păsări. De multe ori, cel care câştigă 30 de premii captează interesul presei, în timp ce crescătorii cu puţine păsări rareori se bucură de atenţia pe care o merită. Trebuie să vezi întreg clasamentul pentru a descoperi cât de bun sau slab este cineva.

 

CRESCĂTORII CARE ANGAJEAZĂ FOARTE PUŢINI PORUMBEI NU VOR DEVENI NICIODATĂ FAIMOŞI, ORICÂT DE BUNE AR FI REZULTATELE OBŢINUTE.

 

– Totodată, prefer să nu cumpăr porumbei bătrâni sau pui din prima serie. Crescătorii serioşi nu vând astfel de păsări dacă au încredere în ele.

– Că tot vorbim de încredere, acesta este, probabil, cel mai important aspect. Când văd străini care evaluează păsările uitându-se în ochi lor, îmi zic în sinea mea “nu trebuie să vă uitaţi în ochii păsării, ci în ochii CRESCĂTORULUI.”

 

CEL MAI IMPORTANT

Bineînţeles că aveţi nevoie şi de şansă, însă, de multe ori, sunt exact aceeaşi crescători care au succes când cumpără porumbei. Motivul este simplu: aceşti oameni sunt doar un pic mai inteligenţi decât ceilalţi. Cum rămâne cu pedigreul? Hârtia în sine nu înseamnă mult, nici numele scrise acolo. Pe de altă parte, e de la sine înţeles că acea familie trebuie să fie valoroasă. Nu aş cumpăra pui dintr-o super pasăre dacă în arborele genealogic al acelui exemplar nu ar apărea şi alte păsări bune.

 

Şi încă două lucruri în concluzie:

  1. Foarte multe super păsări sau părinţii lor au fost cadouri, oamenii le-au primit gratis.
  2. În caz că vreau porumbei de la cineva, îl las pe el să mi-i aleagă. Lucrurile stau pe dos când vine vorba de unii cumpărători taiwanezi. Îi roagă pe crescătorii de aici să împerecheze cutare mascul x cutare femelă şi din acea pereche vor pui. Ce prostie!

 

 

 

Cel mai bun porumbel al Belgiei în 2006, zburat de Crucke.
L-a cumpărat la vârsta de 4 săptămâni, pentru… 25 euro.

 

Sursa: www.schaerlaeckens.com

 

Traducere de Andrei – Silviu Oprea

Be the first to comment on "De unde şi de ce?"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.