Combinarea liniilor de viteza cu cele de maraton?! Reusita sau esec?

Acest articol este o insiruire de dezbateri la postarea lui Doru Nete, pe facebook, legata de introducerea liniilor de viteza in liniile de maraton. Multumesc pe aceasta cale domnilor: Doru Nete, Gruescu Radu Sava, Bulgaru Adrian, Petrica Cocos, Marius Nicolae, Alin Preda, Mihai Velea, Andrei Dejan etc, pentru adevaratele lectii de columbofilie!!!

 „Am introdus porumbei de viteza între porumbei de maraton, pentru a le da viteza.”

Domnul Doru Nete spune: „Deci în opinia unora, porumbeii de vitezã vin mai repede pentru cã se orienteazã mai repede. O aberatie!
Opinia mea e pentru cei tineri, pentru cã cei mai în vârstã nu mai pot fi schimbati. Toti porumbeii care vin constant bine de la concursuri , de la vitezist la maratonist, au exact aceeasi vitezã de orientare. Diferenta în concurs pe distante si sosiri este datã de capacitatea de zbor a fiecãrei pãsãri. De forma, mãrimea, amplasarea si consistenta musculaturii. De forma, mãrimea si supletea aripii, constructia pãsãrii în ansamblu si usurinta cu care zboarã.
Cunoaste cineva dacã un porumbel e prost sau destept? Poate nu! Dar putem învãta sã deosebim un maratonist de un vitezist.
De ce se cumpãrã doar din occident!? Pentru cå acolo crescãtorii se profileazå pe o categorie, formeazã douã, trei familii proprii pe care le selecteazã 30-40 de ani. Dar doar pe aceeasi distantã. Nu fac ca la noi,, tocãnitã”( vine de unde poate).
Formeazã familii, apoi unde vând, fac ravagii pe distantele pentru care au fost creati de generatii. Iar Gigel la Urlati, îi face praf la generatia a doua.
În orice caz, rãmân la ideea cã dacã faci achizitii vitezã-demifond si zbori maraton cu ei, finalul nu poate fi decât O Catastrofã. „

La un porumbel este importanta viteza, rezistenta si distanta zburata in cadrul unei etape.

Domnul Gruescu Radu tine sa puncteze pe  aspecte extrem de importante, si anume: viteza, rezistenta porumbelului si distanta zburata in cadrul unei etape.
De cand s-a format porumbelul voiajor ( cu multi ani in urma ) ( sport practicat si imbunatatit de belgieni si olandezi ) , s-au bazat numai pe viteza porumbelului ,recurgand la multiplicarea lor prin incrucisare ,numai a acestui tip de porumbel . Pe parcurs cand distantele au crescut ,au realizat ca acei porumbei care erau inzestrati genetic cu o viteza mai mare decat media restului de porumbei ,au constatat ca rezistenta lor scade ,in detrimentul celorlalti porumbei care aveau viteza mai mica ,dar precizez ,aveau rezistenta mai mare la distante mai lungi. Atunci pentru prima data ,au indraznit sa faca catalogarea intre un porumbel cu viteza mai mare ,dar rezistenta mai mica si porumbei cu viteza mai mica ” dar constanta ” ,avand rezistenta mai mare la efortul depus la marirea distantei. Din pacate porumbelul vitezist ,a ramas si acum porumbelul limitat pentru distante la care ”  a fost creeat si multiplicat” , lipsindu-i rezistenta . Crescand distanta de zbor ,trecand de 900 km …1000 km , au constatat in timp ,ca din cadrul pasarilor mai lente dar cu rezistenta mai mare ,au rezultat alt tip de porumbel ,cel de fond mare – maraton.Asadar ,putem spune ca din acea perioada sau mai aproape de noi ,porumbeii s-au categorisit in 2 mari grupe : 1) porumbei cu viteza sporita ,dar limitati ca distanta si 2) porumbei mai lenti dar constanti pe tot parcursul distantei ,cu o rezistenta fizica mult mai mare pentru a acoperii distanta respectiva . De-a lungul anilor ,crescatorii au incercat sa faca incrucisari intre porumbei constanti cu rezistenta fizica mai mare ,cu porumbei de top la viteza ,cu scopul sa obtina putina viteza in plus la cei lenti si putin mai multa rezistenta la cei vitezisti . Dupa parerea mea ,acestia au fost si sunt actual porumbeii de demifond ( 300…600 km ) , pe care multi i-au numit „pasari de general „, fiind capabili sa strabata si o distanta de 700 km si mai mare de atat ( 900km ) cu conditia sa fie faforizat de vantul din spate . Daca acest porumbel a clasat ,chiar in prima zi fiind faforizat ,nu inseamna ca este o pasare de fond mare – maraton, intrucat ,la inca o aftfel de etapa ,cu alte conditii ,( vant din fata si lateral ) aceasta pasare nu mai claseaza , in comparatie cu pasarea creata genetic pentru rezistenta . Putem trage concluzia ca pasarile sunt mentinute genetic in functie de capacitatea de zbor pentru o anumita distanta ( rapiditatea lor) ,valoarea genetica , inteligenta .Necazul mare este ca multi crescatori de la noi ,dar si din afara ,necunoscand legile geneticii ,au incrucisat cum au crezut ei de cuvinta ,cu speranta ca vor obtine inbunatatiri ( viteza + rezistenta si rezistenta + viteza ) . Multe linii s-au adaptat cerintelor ,altele au ramas inca in stadiul de inceput !

Asa cum am spus mai sus ,ca porumbelul voiajor modern a fost obtinut in timp, prin diverse împerecheri de acelasi gen, prin selectia crescatorului, iar acum nu putem să facem un pas înapoi si sa procedam altfel.
Multi nu stiu sa gaseasca in crescatoria lor super reproducători, cu toate ca au in crescatorie si un super zburător,nu vor putea să găsească cele mai bune combinatii, riscând să realizeze împerecheri între păsări de tipuri diferite, distrugând ani grei de muncă, care au dus la formarea unui porumbel superior.
Acest lucru se va întâmpla, mai ales, atunci când se tin la un loc mai multe tipuri de porumbei, necunoscand detalii despre familiile din care fac parte.
Acelaşi lucru e valabil şi în cazul împerecherii unor păsări de calitate superioară cu păsări de o calitate inferioară.
Porumbeii specializati pentru concursurile de viteză nu ar trebui împerecheati cu campionii de fond-maraton, fapt ce ar putea ruina ambele tipuri de păsări( si aici ma refer la intentia lui Mihai-Mircea Velea Ucpr )
Cu toate astea, multi crescători nu sunt de acord cu privire la clasificarea porumbeilor pe tipuri diferite, în functie de distanta la care ei excelează.Aceştia cred că, modificând programul de antrenament, porumbeii vor simti asta, şi orice pasăre va reuşi să zboare de la orice distantă şi în orice conditii meteorologice.
Clasamentelor demonstrează că nu toti porumbeii răspund la fel de bine la concursurile diferite, iar cei care o fac sunt exceptia de la regulă, dar nu regula.!
Au fost nevoie de ani buni pentru a creea o anumită linie, prin planificări bine gândite a combinatiilor, pentru a elimina genele slabe şi nedorite. Ar trebui să învătăm metodele utilizate şi să avem grijă să nu distrugem zestrea genetică moştenită.
Am atins, de multe ori, subiectul împerecherilor în linie, consangvinizării şi încrucişării. Solutia pe termen lung, sustinută de crescătorii campioni din întreaga lume,dar din acelasi tip de porumbel ,nu facand combinatii intre categorii si astfel iti poti forma o familie proprie de porumbei, folosind o metodă proprie, conservand caracteristicile super reproducătorilor şi super zburătorilor. Combinatiile cele mai reuşite vor fi cele care se potrivesc din punct de vedere genetic.
Consangvinizarea fără discernământ nu păstrează calitatea, cum nici incrucisarile repetate fara limita ,nu-ti creaza o familie .!
Cine a inteles acest principiu, a imbunatatit metoda imperecherilor complementare a diferentelor, cunoscut prin metoda de împerechere a contrastelor, dacă toate celelalte elemente precum sănătatea , vitalitatea , constanta ( consecventa )in evaluarea concursurilor ,puterea de refacere rapida, calitatea musculara si raportul dintre aripa si corp ( echilibrul) si celelalte caracteristicilor fizice,temperamentul, adaptabilitatea,inteligenta, etc. şi pedigree-ul se află, înainte de toate, pe aceeaşi lungime de undă.
Daca urmarim toate aceste caracteristici si le pastram prin combinatii programate ,vom reusi sa inbunatatim deficienta fiecarei categorii de zbor: viteza +rezistenta si rezistenta + viteza ,care poseda aceasta capacitate de “CONSECVENTA”si care obtin constant rezultate bune in mai multe etape.Pentru asta va trebuii sa catam porumbei, ca matca noastra sa reproduca descendenti inzestrati cu capacitatea de a fi “CONSECVENTI”. In cazul in care o pereche nu reproduce multi urmasi capabili sa ajunga acasa primii si de asemenea, sa faca acest lucru destul de des, atunci sansele de a castiga un premiu sunt impotriva acestei perechi.
Acesta este insa un bun indicator in ceea ce priveste calitatea crescatoriei.
De ce oare porumbeii nostri si parintii lor nu pot produce un “CONSECVENT”? Eu cred ca noi am permis standardului de non-performanta sa devina normal in crescatoria noastra.
Din pacate ,porumbeii “SUPER CONSECVENTI”, sunt de obicei, pasari de viteza, atata timp cat este foarte dificil sa pregatesti un porumbel de distanta lunga, asa incat sa castige 30-40 etape de fond-maraton in viata sa sportiva, dar pasarile de As maraton si apoi Palmares / 2…3 ..4 ani As maraton ,sunt pasarile care poseda aceasta capacitate de “CONSECVENTA”.
Intradevar, majoritatea legendelor din sportul columbofil sunt porumbei de distante scurte, porumbei participanti la categoria viteza-demifond.
In cazul distantelor lungi – fond maraton – se vorbeste mai mult de calitatea crescatoriei in ansamblu decat de calitatea unui singur exemplar. Aici crescatorul + echipa (linia) ies in evident.

Intr-o crescatorie, porumbeii ce nu fac rezultate, devin doar mai batrani, de la an la an, nu mai buni!

Daca porumbeii nostri sunt bine ingrijiti, sanatosi, au antrenament adecvat, dar cu toate acestea nu reusesc sa claseze, atunci problema sta in calitatea pasarilor.
Multi se amagesc oprind si zburand pasari care nici la pui ,nici la yarlingi, nici la 2 ani sau mai mult ,nu au facut treaba ,au fost opriti in crescatorie mai mult de un sezon cu speranta ca vor fi mai buni anul viitor. AU DEVENIT DOAR MAI BATRANI! Niciodata mai buni.
Cu cat permitem o scadere a asteptarilor noastre, cu atat vom avea rezultate mai slabe.
Pentru a ajunge la un nivel de excelenta, o importanta “curatare” a crescatoriei poate fi necesara, ceea ce este greu de facut pentru marea majoritate a crescatorilor, dar daca veti fi obiectivi in analiza, rezultatele ar trebui sa se imbunatateasca in urmatorii ani.
In concluzie, cred ca trebuie sa avem un standard pe care trebuie intotdeauna sa-l mentinem sau sa-l imbunatatim,lucru pe care d-nul Preda a incercat sa vi-l transmita !Citez din Alin Preda : Domnilor , eu mi-am învățat lecția .Ca să îmbunătățesc performanțele păsărilor mele care zburau binișor la majoritatea categoriilor Ucp dar mai ales la fond , de-a lungul timpului , am căutat să achiziționez numai porumbei care veneau foarte bine la fond -maraton(în primii 3 la nivel national) . Tătuțu avea o vorbă : „Dacă ai porumbei de nota 7-8 caută să aduci pasări de nota 9-10 , altfel nu avansezi !!”
aceeasi remarca a sustinut-o si d-nul Marius Nicolae, din care citez: Unui porumbel de maraton nu-i trebuie viteza pentru a clasa. Ci mai multa rezistenta.
Combinatia dintre maraton si viteza mi se pare pierdere de timp.
Asa cum zice si Alin Preda doar din combinatii cu porumbei mai buni de distanta lunga, veti reusi… sa va formati o linie pt concursurile lungi.
Si un alt comentariu al lui Marius Nicolae , care intareste ceea ce am vrut si eu sa spun ,suna cam asa : Problema noastra tocmai asta este. Am amestecat liniile ca nici naiba nu le mai stie.
Ne.am batut joc de linii selectate indelung de altii.
Si acum asteptam norocul sa vedem ce fel de porumbel iese din urnă. Jucam toate categoriile pentru ca nu stim ce fel de porumbei vor iesi din acest amalgam.
Am auzit pe unii spunand ca frati de cuib au zburat bine la categorii diferite.
Hmm!”

In continuare Adrian Bulgaru ,scoate in evidenta printr-un material video tradus al crescatorului Geoff&Catherine Cooper din Anglia (https://www.aspigeons.ro/hibridizare-consangvinizare-amandoua ), postat de :  , in care respectivul spune : „EU AS INCERCA sa imperechez un porumbel care zboara foarte repede 400 de mile cu unul care zboara 5-600mile. Nu a mers mereu. Un porumbel care zboara 400 de mile foarte repede indiferent de conditiile intalnite, nu a mers mereu. Am incercat cate ceva in fiecare an. Am o familie foarte consangvinizata. In fiecare an incerc 1-2 incrucisari. Fac lucrul asta de foarte multi ani si doar 3 porumbei au ramas. Cand gasesti un porumbel bun care zboara bine 400 de mile si il incrucisezi cu ai tai si produsii sunt capabili sa zboare distante mari e o mina de aur. „

Daca urmarim cu atentie interviul ,Geoff spune ca urmareste „si viteza ” ( pe langa rezistenta ) si asta o face numai cu pasari care zboara foarte bine de la 400- 500- chiar 600 mile . Adica pasari de fond ,NU DE VITEZA ( 100-400 km) – daca o mila terestra are 1,609 km ,atunci rezulta ca 400 x 1,609 = 643,6 km ,ceea ce inseamna fond , nu viteza ( 100…400 km ) . Sau mai incruciseaza pasari care zboara foarte bine de la 500 mile , adica de la 804,5 km , care inseamna fond mare in toata regula si asta sa obtina sprint la etape de 600 mile ,adica la etape de 965,4 ( sau mai mult ) , Munca nu este simpla ,dar nu imposibila , dar necesita foarte multi ani de combinatii si selectii ,pana reusim sa pastram rezistenta si sa marim putin viteza . De ce ?- pentru ca porumbelul de fond ,are alte calitati fata de porumbelul numai de viteza si calitati aproape asemanatoare cu cei de maraton, fiind inzestrat cu rezistenta ,dar si putin sprint de la pasarile de demifond.O pasare de mare fond-maraton ,care a fost selectata si creeata si mentinuta cu multi ani in urma ,incepe sa-si arate aptitudinile la distante peste 700- 800 km ,depasint de foarte multe ori distante trecute de 1200 km . Ea este caracterizata prin rezistenta ,mai putin prin viteza de zbor .Asta explica de ce la ora actuala ,pasari de mare fond- maraton ,sunt capabile sa ramana in aer peste 14 – 15 ore fiind constatata chiar si in prima zi( daca este putin favorizata de vant din spate ) ,sau in cel mai bun caz ,a doua zi la primele ore ale diminetii .Perioada zilei de la lansare ,nu i-a permis sa acopere cei peste 1000 de km , dar au fost cazuri cand astfel de porumbei , in anumite conditii meteo ,cu cer senin ,stele luminoase ,o luna plina ,plus experienta pasarii ,prin antrenari repetate spre lasarea serii ,au ajutat pasarea sa fie constatata chiar si nocturn ( trecut de ora 22- 23 ) .Oare toate pasarile care vin de la 900+,sunt pasari de maraton ? Am invatat ca vantul favorizant din spate ,face si regula de multe ori ,pasarile depasind cu mult vit. de deplasare cu 1400 m /minut, iar in conditii inverse ,multi uita de ele , sau revin dupa 3…6 zile istovite si daramate ,ne fiind in stare sa se recupereze intr-un interval scurt si totusi multi crescatori se bucura ca este acasa si o trece direct la reprodus !?.

In 14/12/2017 – James Karen, redacteaza un material pe PIPA , despre reusita lui Geaff, la 3 etape reusite in 2017 : Agen (Int.) 2017 Pau (Int.) 2017 St Vincent.”Geoff and Catherine Cooper (Peasedown St John, UK) have another fantastic season in 2017″-iar distantele respective sunt :

Agen (787.942 km )international
St.-Vincent ( 844 km )international
Pau ( 895 km)international

Doream sa vad comentarii si reusite si la etapele  :

Marseille ( 950 km)international
Narbonne ( 970 km )international
Barcelona ( 1200 km )international
Perpignan ( 1130 km )international

Distante luate de pe https://www.pipa.be/fr/races/international/2017
Va astept sa continuam aceasta dezbatere. Ce spuneti? Merita sa amestecam liniile consacrate de viteza, cu liniile de maraton?

Be the first to comment on "Combinarea liniilor de viteza cu cele de maraton?! Reusita sau esec?"

Leave a comment

Your email address will not be published.


*


Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.